- ElaPrimul pas spre reabilitarea ta spirituala din pornografie sau masturbare
- FlorinLupta mea spirituala
- GimyMasturbarea
- IonutInca in procesul de vindecare
- TABITAIsus mi-a dat biruinta.....
- BogdyIsus mi-a dat biruinta.....
- BogdyDin mocirla imoralitatii sexuale pe culmile biruintei divine
- Sami BejanDumnezeu m-a vindecat...
Mai sunt mantuit daca am alunecat in pornografie sau masturbare? (partea a doua)
Publicat la : 28 iul 2010
Printeaza articolul: Mai sunt mantuit daca am alunecat in pornografie sau masturbare? (partea a doua)Vizualizari : 1587
În prima parte a articolului am văzut ce este mântuirea şi cum se poate primi. Prin regenerarea şi convertirea noastră am primit mântuirea sufletului. Actul secret al lui Dumnezeu prin care El ne dă viaţă spirituală şi răspunsul nostru benevol la chemarea eficace a Evangheliei prin credinţă şi pocăinţă sunt cele două lucrări de bază prin care suntem mântuiţi şi intrăm într-o relaţie cu Dumnezeu prin Cristos. Cele două lucrări naşterea din nou şi convertirea potrivit Scripturii par să se petreacă concomitent.
Clarificând aceste chestiuni , să încercăm să răspundem întrebării din titlul articolului: „Mai sunt mântuit dacă am alunecat în pornografie sau masturbare?”. Este posibil ca un om mântuit să îşi piardă mântuirea dacă alunecă în aceste păcate?
Am ales această temă deoarece multe persoane îşi pun deseori această întrebare după cum spuneam şi în prima parte a articolului. Este esenţial, însă, ca să clarificăm de la început ce înţeles au cuvintele „dacă am alunecat”. Sunt la timpul trecut? Dau de înţeles că se referă şi la o acţiune prezentă care a început în trecut dar care s-a repetat de nenumărate ori? Răspunsuri diferite la aceste întrebări oferă şi răspunsuri diferite la întrebarea din titlul articolului.
Dacă ai alunecat în trecut în pornografie sau masturbare căderea în păcat fiind un accident, dacă îţi mărturiseşti păcatul şi te pocăieşti, eşti iertat. Dacă totul a fost un incident nefericit care s-a întâmplat datorită credulităţii şi nevegherii tale spirituale, Scriptura spune că Dumnezeu ne iartă: „Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 2:2-3).
Credinciosul trebuie să crească în credinţă: „De aceea fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alergarea voastră. Căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată” (2 Petru 1:10). Tradiţia arminian-wesleyană merge mai departe afirmând conceptul de sfinţire deplină a credinciosului, sugerând ideea unui creştin desăvârşit. Dar credinciosul nu va atinge aici pe pământ niciodată perfecţiunea. 1 Ioan 1:9-10 spune „Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi”. Credinciosul va fi desăvârşit doar în Împărăţia lui Dumnezeu. Până atunci în viaţa spirituală pot fi posibile anumite căderi în păcat dar credinciosul nu va trăi un mod de viaţă depravat: „Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte” (1 Ioan 3:9).
Dacă aluneci frecvent şi repetat în pornografie sau masturbare, o întrebare de felul celei din articol nu îşi are rostul. Mult mai bine ar fi să-ţi analizezi starea spirituală şi relaţia cu Dumnezeu şi să te întrebi în cel mai serios mod: „Oare sunt cu adevărat născut din nou? Am experimentat o convertire identică cu cea prezentată în Sfintele Scripturi?”. Anumiţi oameni cred că sunt născuţi din nou şi că au mântuirea dar în fond ei se autoamăgesc. Ei au o gândire distorsionată şi o părere diferită de a Scripturii privind naşterea din nou şi convertirea. Tragedia maximă e că mulţi predicatori, predică o Evanghelie diluată, contrafăcută, o mântuire falsă şi o naştere din nou deosebită de cea din Scriptură.
După cum spuneam, convertirea, răspunsul nostru voit la chemarea Evangheliei cuprinde credinţa+pocăinţa. Pocăinţa implică o profundă părere de rău, o renunţare la păcat şi un angajament de a-l părăsi şi de a-L asculta pe Dumnezeu. Credinţa şi pocăinţa sunt inseparabile. Dacă aceasta este pocăinţa, atunci de ce aluneci în pornografie şi masturbare aşa de des? Dacă am luat un angajament sincer din toată inima de a părăsi păcatul, înseamnă că voi continua să cresc în relaţia cu Dumnezeu tot mai mult, fiind ajutat şi împuternicit de Duhul Sfânt de a fi credincios făgăduinţei luate. Vor mai fi accidente dar ele nu vor fi atât de frecvente şi jenant de repetabile. Credinţa şi pocăinţa iniţială de la convertire sunt atitudini care vor continua pe tot parcursul vieţii de creştin. Dacă nu ai luat un angajament de a părăsi păcatul şi de a asculta de Dumnezeu, reiese că nu ai experimentat o convertire reală conform Scripturii iar de aceea aluneci adesea în aceste păcate.
Certitudinea mântuirii vine din încrederea personală prezentă în Cristos ca şi Mântuitor, din prezenţa roadei Duhului Sfânt(cel puţin la modul general) şi dintr-o creştere continuă în sfinţenie şi credinţă (Coloseni 1:23, Galateni 5:22-23, 2 Petru 1:5-7). Siguranţa mântuirii este mai profundă când credinciosul progresează în sfinţenie şi credinţă decât siguranţa dobândită la convertire. Dar căderile repetate, probabil chiar săptămânale în pornografie sau masturbare, nu denotă prezenţa roadei Duhului Sfânt în viaţa ta, nici o creştere progresivă în sfinţenie şi credinţă. Este mult mai bine să te întrebi dacă ai fost cu adevărat născut din nou, dacă ai experimentat o pocăinţă asemeni celei prezentate în Scripturi decât să te „îmbeţi cu apă rece”, înşelându-te amarnic că eşti mântuit când în realitate nu eşti. Apostolul Iacov prezintă un exemplu de autoînşelare: „Dacă crede că cineva este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zadarnică” (Iacov 1:26). Omul care nu-şi controlează cuvintele dar afirmă că este mântuit, de fapt crede şi trăieşte o minciună.
În acest punct arminieni şi calvinişti se deosebesc. Dacă o persoană alunecă repetat în pornografie sau masturbare şi se îndepărtează tot mai mult de viaţa creştină, conform arminienilor această persoană a fost în trecut mântuită dar acum şi-a pierdut mântuirea. Conform calvinismului această persoană nu a fost niciodată mântuită. Calvinismul crede conceptul „perseverării sfinţilor” care afirmă că toţi cei ce sunt cu adevărat născuţi din nou vor persevera ca şi creştini până la finalul vieţii lor. Doar cei cei vor persevera în credinţă şi ascultare de Domnul au fost cu adevăraţi născuţi din nou. Prin urmare în gândirea calvinistă, un om care alunecă într-un păcat în care persistă nu a fost niciodată mântuit, deşi acesta pretinde că a fost mântuit, făcând chiar şi botezul. Trăirea şi starea lui prezentă reflectă, oglindeşte ceea ce s-a întâmplat în trecut, adică nici o naştere din nou, nici o convertire obiectivă. Dacă ar fi fost convertire, ar trebui să fie creştere în sfinţenie şi asemănare cu Cristos, nu regres şi involuţie spirituală.
Dacă te regăseşti în starea unei astfel de persoane îndemnul comun venit din ambele perspective (arminiană şi calvinistă) este să te pocăieşti de păcatele tale, să iei un angajament de a părăsi păcatul şi să te încrezi în Cristos pentru a fi mântuit. Este posibil ca să nu fi experimentat o convertire concretă. Pesemne ai înţeles doar la nivel de intelect învăţăturile Evangheliei. Matei 13:20-21 spune că „sămânţa căzută în locuri stâncoase, este cel ce aude Cuvântul, şi-l primeşte îndată cu bucurie;dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme”. Sămânţa căzută în locuri stâncoase nu are rădăcină, adâncime, profunzime, este facilă, superficială. Nu este o dezonoare şi o umilinţă să recunoşti că te-ai amăgit singur, recunoscând că n-ai avut parte de o pocăinţă adevărată şi că n-ai fost de fapt mântuit. E o tragedie dacă continui în iluzia unei mântuiri pe care nu o ai. Vino la Dumnezeu şi cere-I să lucreze în viaţa ta regenerarea şi să te ajute să experimentezi convertirea aşa cum este ea revelată în Scriptură. Vei avea siguranţa mântuirii şi vei fi schimbat „din slavă în slavă” fiind biruitor peste pornografie şi masturbare.
"Un bou"....nu am publicat comentariul tău, fiindcă acest spaţiu nu este locul de vomitare a frustrării şi dejecţiilor verbale. Învaţă să vorbeşti în limitele bunului-simţ şi apoi....va fi publicată şi opinia ta.
De asemenea, noi nu suntem aşa cum crezi tu....dacă la concluzia asta ai ajuns că noi am încuraja nu ştiu ce practici ascetice sau abstinenţă totală toată viaţa de la sex, atunci...ai înţeles greşit. Noi am afirmat că potrivit planului lui Dumnezeu, sexul a fost rânduit doar în cadrul unei căsătorii monogame.
Restul concluziilor tale nici nu merită să fie analizate şi comentate..
Mulţumim Dorin.....